... de la prajinile din fund...
Stimez cu exagerare toate doamnele, domnisoarele, fufele si intepatele de prin magazine...
Dar ca orice cumparator umil, am si eu o sensibilitate aparte pentru o super cow dintr-un oarecare magazin.
Nu conteaza cum am cunoscut-o. ce interese comune (sau nu) ne-au legat (eu sa cumpar, ea sa vanda sau doar sa mimeze asta.. in fine). Cert e ca a reusit sa nu-mi vanda nimic si sa ma ierte pentru imprudenta de a o sacai la locul de munca.
Finalul intregii discutii mi-a marcat insa ziua.
"Imi cer scuze ca v-am deranjat"... "Nu-i nimic.... Asta e...".
Bine, poate ca initial ma asteptam sa continue fraza si sa spuna "Asta e treaba mea aici.... Sa va stau la dispozitie".... Dar nu comentez, n-o judec. Ma bucur sa vad ca exista vanzatori tolerabili cu impertinentii care vor sa cumpere.
Feb 19, 2009
Dec 5, 2008
Episodul II - "Zboruri Low Cost cu Autocarul" by My Air.
Ipoteza:
Zbor My Air - Bucuresti-Venetia, ora 21.20.
In Bucuresti e ceata.
Rezolvarea problemei:
O maimuta bruneta de 1.70-si-ceva, de la biroul de informatii My Air din aeroport tine loc de Announcer si cu vocea ei de privighetoare bajbaie incet-incet cum ca toate zborurile companiei sunt ba amanate, ba anulate, ba mutate pe Otopeni... ba ca ne anunta in 10 minute, ba ca ne anunta in juma de ora... ba ca ne anunta cand poate.
Ma infig in ea. Din nou, packshot-ul milka si vaca incepe sa "MUgeste pe romaneste": "Fetito, gandeste-te si tu cat sunt de stresata... Si pe un salariu de cacat [...] Si nu mai tremura asa in fata mea de parca ti-am dat doua palme". Apoi rumega ultimul firicel de iarba si pleaca.
In fine, asta e, inca o data o angajata care probabil ca stie totul despre felatii...
Pana la urma Milka ne anunta in soapta ca plecam la 23.30 de pe Otopeni, dar ca avem escala in Bergamo... Buuuun.... Tabela cu zborurile arata in continuare Bucuresti Venetia 21.20. Asta e. Noi ajungem in Otopeni.
La check-in, ne gandim sa intrebam ce ni se intampla in Bergamo, iar raspunsul este: "Veti fi transportati cu un autocar pana in Venetia".
Fac spume iar: "Am platit bilet de avion, nu de autocar". Vitelul spune: "Din cauza conditiilor meteorologice..."... Da, exact, pentru ca era ceata in Bucuresti, am ajuns in Bergamo... DE CE??
Concluzie.
Zborul catre Venetia a fost anulat, iar dobitocii de noi am fost zburati cu o cursa de Bergamo, care mai avea niste locuri libere (ceva de genul last minute in aeroport).
Iar din Bergamo, un autocar si aia e. Oamenii au ecnomisit bani si si-au odihnit un avion. Iar prostii, in loc sa ajunga la 22.20 in Venetia, au ajuns la 4 dimineata.
Zbor My Air - Bucuresti-Venetia, ora 21.20.
In Bucuresti e ceata.
Rezolvarea problemei:
O maimuta bruneta de 1.70-si-ceva, de la biroul de informatii My Air din aeroport tine loc de Announcer si cu vocea ei de privighetoare bajbaie incet-incet cum ca toate zborurile companiei sunt ba amanate, ba anulate, ba mutate pe Otopeni... ba ca ne anunta in 10 minute, ba ca ne anunta in juma de ora... ba ca ne anunta cand poate.
Ma infig in ea. Din nou, packshot-ul milka si vaca incepe sa "MUgeste pe romaneste": "Fetito, gandeste-te si tu cat sunt de stresata... Si pe un salariu de cacat [...] Si nu mai tremura asa in fata mea de parca ti-am dat doua palme". Apoi rumega ultimul firicel de iarba si pleaca.
In fine, asta e, inca o data o angajata care probabil ca stie totul despre felatii...
Pana la urma Milka ne anunta in soapta ca plecam la 23.30 de pe Otopeni, dar ca avem escala in Bergamo... Buuuun.... Tabela cu zborurile arata in continuare Bucuresti Venetia 21.20. Asta e. Noi ajungem in Otopeni.
La check-in, ne gandim sa intrebam ce ni se intampla in Bergamo, iar raspunsul este: "Veti fi transportati cu un autocar pana in Venetia".
Fac spume iar: "Am platit bilet de avion, nu de autocar". Vitelul spune: "Din cauza conditiilor meteorologice..."... Da, exact, pentru ca era ceata in Bucuresti, am ajuns in Bergamo... DE CE??
Concluzie.
Zborul catre Venetia a fost anulat, iar dobitocii de noi am fost zburati cu o cursa de Bergamo, care mai avea niste locuri libere (ceva de genul last minute in aeroport).
Iar din Bergamo, un autocar si aia e. Oamenii au ecnomisit bani si si-au odihnit un avion. Iar prostii, in loc sa ajunga la 22.20 in Venetia, au ajuns la 4 dimineata.
Episodul I - "Low Cost Entertaining" by Wizz Air
Profilul victimei:
Un om normal, decent si de bun simt. Iubeste sa calatoreasca, dar isi permite doar zboruri low cost pentru a face asta.
Ipoteza:
Zbor Barcelona-Bucuresti.
1. Pasageri (romani) - ii numim victime.
2. Echipaj (romanesc):
a) cateva stewardesse - pe care le numim "domnite", in cel mai ironic mod cu putinta
b) un steward, pe care il numim chiar asa.
3. Doi concetateni heroinati aflati in sevraj, in compania unei sticle de alcool pe jumatate goala (cumparata din duty free) - pe acestia ii numim maimutoi.
Rezolvarea problemei.
Maimutoii isi vor doza, dar nu si-o pot administra. Au juma' de sticla de whiskey la bord si devin isterici. Tipa, ameninta, injura, fac haos. Printre multiplele domnite camasute roz, se fataie singurul steward, finut si usor temator, in aceeasi camasuta roz.
Asa ca totul decurge perfect pentru cei doi maimutoi, care sunt lasati nesupravegheati prin avion si fara nicio grija fumeaza de doua ori in toaleta aeronavei.
Cand o domnita in camasuta roz este rugata de doua victime sa nu mai plece de langa maimutoi si sa nu-i mai lase de capul lor, aceasta raspunde ca o adevarata milka: "Situatiile de genul asta se intampla din cauza oamenilor ca dumneavostra, care suie in avionul asta". La o asa pledoarie, orice comentariu aditional este pleonastic.
Mai departe? Steward-ul cere ajutor unor victime de prin avion, pe care le lasa langa maimutoii in transa si se duce la microfon, "pentru ca sa" le vorbeasca victimelor: "Imi cer scuze in genunchi pentru toata chestia asta. Capitanul (un spaniol) ar vrea sa ne intoarcem in Barcelona de urgenta, dar noi vrem sa ajungeti mai repede acasa, la familiile voastre. Zborul mai dureaza 2h30" (adica avionul decolase in urma cu 30min.)
Pana in Baneasa, stres! Fum de tigara, expresii de genul "miroase a ars!", pumni, amenintari... maimutoi plimbandu-se prin avion.
Maimutoii nu sunt perchezitionati sub nicio forma, iar cand avionul aterizeaza si politia romana urca dupa ei, angajatii Wizz Air n-au nici cea mai vaga idee care sunt bagajele astora.
Concluzie:
De check-in-ul din aeroportul Prat au trecut doua mumii "depigmentate" si trase la fata, cu ochii rosii si in stare de isterie. In avionul Wizz Air s-au suit cu o sticla de whiskey de care s-au bucurat in prima jumatate de ora.
In timpul zborului au demonstrat cat de low cost poate fi echipajul complet incompetent si nesimtit pe deasupra, care nu numai ca nu a stiut sa evite panica in randul pasagerilor, dar le-a si pus vietile in pericol. Iar pentru ca tacamul sa fie complet, au avut grija sa ii si jigneasca in cea mai senila maniera posibila.
Wizz Air-ul nu a dat doi lei pe vietile oamenilor din acel avion - ii costa prea mult sa intoarca avionul si sa-i predea pe maimutoi politiei. Au preferat sa-i dea blana pana la Bucuresti. In plus, nu au dat doi lei nici pe calitatea interviurilor atunci cand au angajat candidate de toata jena.
Paobabil ca genul asta de stewardesse reprezentau si ele totusi un avantaj in toata povestea asta... Aveai parasute in caz de urgenta. Si macar stii ca genul asta de parasuta se dechide la sigur... Daca ii arati repede un Visa Electron...
Un om normal, decent si de bun simt. Iubeste sa calatoreasca, dar isi permite doar zboruri low cost pentru a face asta.
Ipoteza:
Zbor Barcelona-Bucuresti.
1. Pasageri (romani) - ii numim victime.
2. Echipaj (romanesc):
a) cateva stewardesse - pe care le numim "domnite", in cel mai ironic mod cu putinta
b) un steward, pe care il numim chiar asa.
3. Doi concetateni heroinati aflati in sevraj, in compania unei sticle de alcool pe jumatate goala (cumparata din duty free) - pe acestia ii numim maimutoi.
Rezolvarea problemei.
Maimutoii isi vor doza, dar nu si-o pot administra. Au juma' de sticla de whiskey la bord si devin isterici. Tipa, ameninta, injura, fac haos. Printre multiplele domnite camasute roz, se fataie singurul steward, finut si usor temator, in aceeasi camasuta roz.
Asa ca totul decurge perfect pentru cei doi maimutoi, care sunt lasati nesupravegheati prin avion si fara nicio grija fumeaza de doua ori in toaleta aeronavei.
Cand o domnita in camasuta roz este rugata de doua victime sa nu mai plece de langa maimutoi si sa nu-i mai lase de capul lor, aceasta raspunde ca o adevarata milka: "Situatiile de genul asta se intampla din cauza oamenilor ca dumneavostra, care suie in avionul asta". La o asa pledoarie, orice comentariu aditional este pleonastic.
Mai departe? Steward-ul cere ajutor unor victime de prin avion, pe care le lasa langa maimutoii in transa si se duce la microfon, "pentru ca sa" le vorbeasca victimelor: "Imi cer scuze in genunchi pentru toata chestia asta. Capitanul (un spaniol) ar vrea sa ne intoarcem in Barcelona de urgenta, dar noi vrem sa ajungeti mai repede acasa, la familiile voastre. Zborul mai dureaza 2h30" (adica avionul decolase in urma cu 30min.)
Pana in Baneasa, stres! Fum de tigara, expresii de genul "miroase a ars!", pumni, amenintari... maimutoi plimbandu-se prin avion.
Maimutoii nu sunt perchezitionati sub nicio forma, iar cand avionul aterizeaza si politia romana urca dupa ei, angajatii Wizz Air n-au nici cea mai vaga idee care sunt bagajele astora.
Concluzie:
De check-in-ul din aeroportul Prat au trecut doua mumii "depigmentate" si trase la fata, cu ochii rosii si in stare de isterie. In avionul Wizz Air s-au suit cu o sticla de whiskey de care s-au bucurat in prima jumatate de ora.
In timpul zborului au demonstrat cat de low cost poate fi echipajul complet incompetent si nesimtit pe deasupra, care nu numai ca nu a stiut sa evite panica in randul pasagerilor, dar le-a si pus vietile in pericol. Iar pentru ca tacamul sa fie complet, au avut grija sa ii si jigneasca in cea mai senila maniera posibila.
Wizz Air-ul nu a dat doi lei pe vietile oamenilor din acel avion - ii costa prea mult sa intoarca avionul si sa-i predea pe maimutoi politiei. Au preferat sa-i dea blana pana la Bucuresti. In plus, nu au dat doi lei nici pe calitatea interviurilor atunci cand au angajat candidate de toata jena.
Paobabil ca genul asta de stewardesse reprezentau si ele totusi un avantaj in toata povestea asta... Aveai parasute in caz de urgenta. Si macar stii ca genul asta de parasuta se dechide la sigur... Daca ii arati repede un Visa Electron...
Feb 18, 2008
cand medicina provoaca ipohondrie
Vrei sa stii ce n-ai? Du-te si fa-ti niste analize! O recomandare ar fi cel mai mare institut de Fono-Audiologie si Chirurgie Functionala ORL din sud estul Europei, “Dr. Hociota”.
Bine, poti fi sigur ca nu vei afla ca ai SIDA sau Sifilis, pentru ca cele doua tepe si le-au luat déjà o studenta, respectiv (hilar, stiu) o babuta vaduva de vreo 20 de ani. Dar un cancer sau niste noduli pe glanda tiroida sunt inca “la liber” pe lista de diagnostice gresite pe bani cu carul.
Propun ca dupa ce termina Dr. House filmarile cu aia de la Fox sa se angajeze la Institutul asta faimos, scump si evident privatizat, pentru a-si afirma geniul SI in distrugerea de diagnostice gresite. Ca la americani prea gasea el cele mai complicate probleme de sanatate. Sa vedem daca aici clacheaza si isi baga schiopu’ in ea de treaba. In fine, asta este doar un exemplu reprezentativ pentru majoritatea institutiilor noastre medicale, cu care am avut toti de-a face de-a lungul timpului.
Eu una inca am probleme cu bila desi mi-au scos apendicita mica de au cautat-o 45 de minute si traiesc fericita si cu toti sanii intregi (la cei 21 de ani) dupa ce la 18 am fost diagnosticata cu cancer la san. Si nici hepatita nu aveam cand am facut o intoxicatie alimentara de la o amarata de pizza.
Iar ca sa ne fie clar, toate analizele si rezultatele au fost facute/date in locatii diferite. Asa ca in Romania anului 2008 recomand vraci, sfaturi babesti si vrajitoare. Macar astia nu te opereaza. In cel mai nefericit caz mori otravit cu vreo buruiana (macar naturala).
Informatiile din acest post au ca sursa editia de saptamana trecuta a Academiei Catavencu. Pentru a va imbolnavi mai bine de nervi, poftiti de cititi intreg articolul la rubrica “dosarele chiX”. Nu de alta, dar mai cate ceva de aflat: despre cum a fost privatizat, cum de sunt posibile toate erorile si alte trebi.
Bine, poti fi sigur ca nu vei afla ca ai SIDA sau Sifilis, pentru ca cele doua tepe si le-au luat déjà o studenta, respectiv (hilar, stiu) o babuta vaduva de vreo 20 de ani. Dar un cancer sau niste noduli pe glanda tiroida sunt inca “la liber” pe lista de diagnostice gresite pe bani cu carul.
Propun ca dupa ce termina Dr. House filmarile cu aia de la Fox sa se angajeze la Institutul asta faimos, scump si evident privatizat, pentru a-si afirma geniul SI in distrugerea de diagnostice gresite. Ca la americani prea gasea el cele mai complicate probleme de sanatate. Sa vedem daca aici clacheaza si isi baga schiopu’ in ea de treaba. In fine, asta este doar un exemplu reprezentativ pentru majoritatea institutiilor noastre medicale, cu care am avut toti de-a face de-a lungul timpului.
Eu una inca am probleme cu bila desi mi-au scos apendicita mica de au cautat-o 45 de minute si traiesc fericita si cu toti sanii intregi (la cei 21 de ani) dupa ce la 18 am fost diagnosticata cu cancer la san. Si nici hepatita nu aveam cand am facut o intoxicatie alimentara de la o amarata de pizza.
Iar ca sa ne fie clar, toate analizele si rezultatele au fost facute/date in locatii diferite. Asa ca in Romania anului 2008 recomand vraci, sfaturi babesti si vrajitoare. Macar astia nu te opereaza. In cel mai nefericit caz mori otravit cu vreo buruiana (macar naturala).
Informatiile din acest post au ca sursa editia de saptamana trecuta a Academiei Catavencu. Pentru a va imbolnavi mai bine de nervi, poftiti de cititi intreg articolul la rubrica “dosarele chiX”. Nu de alta, dar mai cate ceva de aflat: despre cum a fost privatizat, cum de sunt posibile toate erorile si alte trebi.
Nov 12, 2007
Soldati, America are nevoie de viata voastra... Pentru 2 luni...
Citind un articol in ziarul ADEVARUL despre lucrurile care s-au petrecut acum 50 de ani cu 40 de soldati canadieni expusi unor experimente nucleare, am redactat ironic aceasta scrisoare, evident imaginara, ca fiind expediata de Guvernul Canadian unor soldati complet nevinovati.
”Dragi soldati canadieni,
Ati fost fericitii selectionati pentru o misiune la baza speciala de antrenament "Desert Rock", in desertul Nevada. Sunteti cei 40 de norocosi trimisi sa execute o serie de exercitii militare de elita, intr-o misiune TOP SECRET, in timpul carora habar n-aveti ca veti servi drept “material de studiu” pentru efectele deflagratiilor radioactive. Pe parcursul a doua luni veti participa la simulari de lupte si veti fi expusi, fara voia voastra, unor radiatii emise de exploziile a nu mai putin de 6 bombe nucleare. Cand exploziile vor avea loc, va veti intoarce cu spatele si va veti acoperi fetele. Cu toate acestea veti vedea prin propriile maini plombele camarazilor vostri. Veti admira privelistea prin capetele lor. Veti fi expusi unor deflagratii mai puternice decat bomba de la Hiroshima, dar voi nu veti sti asta. Veti fi mandri ca ati fost alesi pentru un exercitiu de elita, la fel ca familiile voastre care va vor astepta acasa, nepregatite insa pentru ca ulterior sa sa va trateze de cancer, leucemie, tulburari cardiace sau artrite. Veti muri usor usor... Femeile voatre vor ramane insarcinate insa multe dintre ele vor pierde sarcina. Altele vor da viata unor copii cu malformatii, care in scurt timp vor muri.
Guvernul Canadian va tine totul sub tacerea unei misiuni TOP SECRET. Din pacate vor supravietui trei dintre voi, iar un netrebnic pe nume Eric Ruel, care detine in Montreal firma “Production de la Rouelle” va realiza un documentar intitulat “Bombe cu efect intarziat”. Drept urmare, omenirea va sti ca ati fost pionii unei misiuni malefice, in care ne-am distrus propriii oameni, mai ceva ca pe gandaci. Dar noua nu ne pasa.
Cu dezinteres, Guvernul Canadian”
Daca ar fi primit in 1957 si o astfel de scrisoare, pe langa pompoasa invitatie, niciunul dintre cei 40 de soldati nu ar fi trecut prin asta, iar dupa 50 de ani, copiii lor ar fi trait…
Daca sunteti interesati sa cititi articolul original, il gasiti pe site-ul ADEVARUL
”Dragi soldati canadieni,
Ati fost fericitii selectionati pentru o misiune la baza speciala de antrenament "Desert Rock", in desertul Nevada. Sunteti cei 40 de norocosi trimisi sa execute o serie de exercitii militare de elita, intr-o misiune TOP SECRET, in timpul carora habar n-aveti ca veti servi drept “material de studiu” pentru efectele deflagratiilor radioactive. Pe parcursul a doua luni veti participa la simulari de lupte si veti fi expusi, fara voia voastra, unor radiatii emise de exploziile a nu mai putin de 6 bombe nucleare. Cand exploziile vor avea loc, va veti intoarce cu spatele si va veti acoperi fetele. Cu toate acestea veti vedea prin propriile maini plombele camarazilor vostri. Veti admira privelistea prin capetele lor. Veti fi expusi unor deflagratii mai puternice decat bomba de la Hiroshima, dar voi nu veti sti asta. Veti fi mandri ca ati fost alesi pentru un exercitiu de elita, la fel ca familiile voastre care va vor astepta acasa, nepregatite insa pentru ca ulterior sa sa va trateze de cancer, leucemie, tulburari cardiace sau artrite. Veti muri usor usor... Femeile voatre vor ramane insarcinate insa multe dintre ele vor pierde sarcina. Altele vor da viata unor copii cu malformatii, care in scurt timp vor muri.
Guvernul Canadian va tine totul sub tacerea unei misiuni TOP SECRET. Din pacate vor supravietui trei dintre voi, iar un netrebnic pe nume Eric Ruel, care detine in Montreal firma “Production de la Rouelle” va realiza un documentar intitulat “Bombe cu efect intarziat”. Drept urmare, omenirea va sti ca ati fost pionii unei misiuni malefice, in care ne-am distrus propriii oameni, mai ceva ca pe gandaci. Dar noua nu ne pasa.
Cu dezinteres, Guvernul Canadian”
Daca ar fi primit in 1957 si o astfel de scrisoare, pe langa pompoasa invitatie, niciunul dintre cei 40 de soldati nu ar fi trecut prin asta, iar dupa 50 de ani, copiii lor ar fi trait…
Daca sunteti interesati sa cititi articolul original, il gasiti pe site-ul ADEVARUL
Jun 3, 2007
Si-n ziua a 8-a a zis: "Sa se dea print!"
Iti imaginezi cum a stat Bossu' si a machetat lumea? A lucrat 6 zile la ea in Illustrator, i-a pus un logo "Pamant", un headline "Lumea creata de mine", un copy (cele 10 porunci), s-a semnat cu pseudonimul "Dumnezeu" si asa s-a pozitionat pana in zilele noastre. S-a targetat pe oameni si a lansat o larga campanie de comunicare, bazata pe propaganda si spalarea creierului, pe care a numit-o "Cre(s)tinism". In ziua a 7-a a baut un shpritz iar in ziua a 8-a a dat print si a vazut ca afacerea va merge bine, profitul va aparea repede, iar majoritatea va consuma produsele sale. Si asa a fost... Doar ca in cartea pe care a publicat-o "Biblia (pentru copii)" a omis sa scrie si despre ziua asta. Pentru ca e ziua in care se vede de fapt cum sta treaba...
Subscribe to:
Posts (Atom)
